http://www.youtube.com/watch?v=Vbg7YoXiKn0
http://www.youtube.com/watch?v=zCRUPWDIgYM




"Reteta nemuririi a fost descoperita!
Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiuri.
Afla care sunt acestea!
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
Liber la ulei de masline si otet!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
Casatoreste-te!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
Renunta la fumat!
Un pachet de tigari fumat zilnic, timp de 10 ani, iti reduce viata la jumatate!"Mananca mai multa coaja de paine!
Ori coaja ori miez, se stie ca piinea timpeste, contine gluten si e hiperglicemianta. Nurtitiv vorbind, e aproape nula...
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.Nu te mai stresa la munca!
Astept o oferta de serviciu nestresant. Banuiesc ca si cei care incaseaza taxa la closetele publice au stresul lor, nu?...
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Asa... si daca prin absurd sunt alergic sau nu-mi plac ciinii, o sa mor de tinar?!?
Renunta la fumat!
ASTA DA! Si daca... n-am fumat niciodata?!?!?
P.S.: Definiti va rog termenul NEMURIRE!

THASSOS - sfaturi de călătorie şi vacanţă
Drumul spre Thassos
Din Bucureşti, lucrurile sunt clare:
740 km prin Giurgiu – Ruse - Veliko Tîrnovo - Stara Zagora – Haskovo - Svilengrad,
trecerea în Grecia - Orestiada, apoi continuarea drumului spre Alexandroupoli pe autostrada care vine de la Istambul si duce spre Kavala şi Salonic, de o calitate a asfaltului excepţională;
după indicatoarele care indică Xanthi la dreapta, atenţie la indicatoarele care vă scot spre Chrysoupoli sau imediat spre aeroport (semn); în ambele variante, vă îndreptaţi spre Keramoti, punctul din care vă îmbarcaţi spre Thassos. De aici, traversarea durează exact 45 min.
Dacă aţi continuat pe autostradă pînă în Kavala (oraş care merită vizitat!), puteţi traversa de acolo cu ferry, dar costă mai mult şi durează dublu.
Din Constanţa, sunt două variante:
1.) Cea mai simplă: aprox. 800 km. prin Vama Veche – Balcic (sau Negru Vodă – Dobric, tot aia), apoi Varna – Burgas, de aici uşor dreapta spre – Elhovo – Harmanli – Svilengrad şi, de aici, acelaşi traseu ca din Buc., o dată cu trecerea în Grecia;
2.) Mai pitoresc: aprox. 800 km., din Burgas în continuare spre sud, Malko Tîrnovo (a nu se confunda cu Veliko Tîrnovo!), trecerea în Turcia, Kirklareli, apoi după cîteva zeci de km., la dreapta spre Edirne (fostul Adrianopol, la stînga e spre Istambul), apoi trecerea în Grecia şi din nou Orestiada. Dificultăţile sunt legate de birocraţia poliţiştilor turci, care solicită actele maşinii în copii legalizate şi vizate la Ambasada-Consulatul Turciei din Bucureşti/Constanţa, în special pt. maşinile pe firmă. În schimb, taxa de viză pt. Turcia s-a abrogat.
Observaţii legate de drum:
- Oraşele subliniate sunt schimbări de direcţie importante;
- În ciuda aparenţei unei distanţe „omeneşti” (800 km.), în condiţii de mers normal (fără „forjă”), cu opriri regulate, drumul NU poate dura mai puţin de 12-13 ore, în primul rînd din cauza stării precare a drumurilor şi radarelor/poliţiei din Bulgaria, care vînează amenzi;
- Din acest motiv, se recomandă o oprire peste noapte, în special pt. familiile cu copii mici, de preferinţă imediat după trecerea în Grecia, la Orestiada, oraş mic dar pitoresc, cu posibilităţi de cazare; nu recomandăm oprirea în Bulgaria – este şi nepitoresc, şi periculos, pentru autoturism.
- Evitaţi traversarea Bulgariei noaptea! Nu mai e atît de periculos ca în urmă cu cîţiva ani, dar e o emoţie în plus, de care nu aveţi nevoie;
- Drumurile în insula Thassos sunt în general foarte bune dar sinuoase. Mare atenţie la serpentine, rîpe şi la porţiunile înguste (ex.: în orăşelul Theologos se circulă pe un sigur sens).
Observaţii generale:
- Grecii sunt mîndri şi, în ciuda legendelor, puţin ospitalieri – în accepţiunea clasică a termenilor. Prin urmare, servirea la restaurante şi în magazine (la tejghea) e la fel de deficitară ca în România, deci nu vă aşteptaţi la amabilitate excesivă, ca în Turcia, de pildă; grecii nu ştiu să negocieze şi nici nu vor, chiar dacă vă oferiţi să cumpăraţi cantităţi mai mari – o duzină din ceva costă exact de 12 ori cît produsul, nu mai puţin!?
- Grecii – ca şi ungurii, bulgarii, nemţii, francezii şi mulţi alţii, nu prea vorbesc engleză. De multe ori va trebui să deduceţi din semne despre ce e vorba, să deduceţi din nume proprii încotro sau ce să comandaţi la restaurant. Este deci bine să ştiţi din ţară cam ce fel de mîncare este „souvlaki”, mai ales dacă sunteţi vegetarian – veţi rămîne nemîncat. Din fericire, unele taverne au meniul tradus în limba română sau măcar în engleză.
- Toată ciurcumferinţa insulei totalizează fix 100 km., deci merită ca în fiecare zi să lăsaţi comoditatea şi, dacă aţi venit cu maşina proprie, să faceţi plajă mereu în alt loc; în afara celor foarte cunoscute veţi găsi şi unele neamenajate dar la fel de frumoase.
- Autobuzele „care înconjoară regulat insula” sunt doar o legendă urbană...
- Albinele sunt o problemă în insulă, parcă mai pregnantă decît în alte locuri din Grecia. E curios că niciun avertisment nu îi pregăteşte pe turişti, în special pe cei care sunt alergici la înţepătura de albine. În această situaţie, interesaţi-vă la recepţie unde se află cel mai apropiat dispensar – foarte probabil sunt pregătiţi cu antidot (sau, poate nu, cine ştie?! :D)
- O masă de prînz decentă costă, la un restaurant obişnuit, cu tot cu o băutură, cam 15 euro/pers. – util pt. calcularea unui buget de vacanţă. Din cauza crizei, porţiile (gramajul lor) au fost sensibil diminuate. Pt. mic dejun sau chiar cină, o mulţime de Mini Marketuri (nu Super Marketuri, cum pompos se autointitulează!) vă stau la dispoziţie, inclusiv cu produse de măcelărie. Nu rataţi iaurtul tradiţional grecesc şi plăcintele!
- Berea grecească (Mythos, Vergina) este incomparabil mai bună... în comparaţie cu cea italiană! În privinţa vinului, mai ales ieftin, e păcat să nu încercaţi Retzina, „la mama ei”! Dintre vinurile mai scumpe, sunt o mulţime de opţiuni cîştigătoare.
Vacanţă plăcută!
S.L.I.

Apărarea lui Socrate
după un text de Woody Allen
(Scena se petrece în celula lui Socrate. Primeşte o vizită de la Agathon şi Simmias)
Agathon: Ah, bunul meu prieten, bătrîn înţelept! Cum îţi merge detenţia?
Socrate: Ce poate spune omul despre detenţie, Agathon?... Numai trupul poate fi îngrădit. Mintea mea e liberă să zburde, fără a fi oprită de aceşti patru pereţi, aşadar, eu te întreb pe tine: există detenţie?
A.: Ei bine, ce se întîmplă dacă vrei să mergi la plimbare?
S.: Bună întrebare. Nu pot.
A.: Mă tem că veştile sunt proaste. Ai fost condamnat la moarte.
S.: Ah, mă întristează să provoc dezbateri în Senat.
A.: N-a fost nicio dezbatere. Unanimitate.
S.: Serios?
A.: Din primul tur.
S.: Hmmm. Contam pe mai multă susţinere.
Simmias: Senatul este furios din cauza teoriei tale despre statul utopic.
S.: Da... Cred că n-ar fi trebuit niciodată să propun ca un filozof să fie rege...
Sim.: Mai ales că arătai spre tine şi-ţi dregeai glasul.
S.: Şi totuşi, nu-mi văd călăii ca pe nişte fiinţe rele.
A.: Nici eu.
S.: Ăăă... da, păi... oare ce este răul, dacă nu un bine în exces?
A.: Cum aşa?
S.: Priveşte lucrurile altfel. Dacă un om cîntă un cîntec minunat, asta e frumos. Dacă va cînta în continuare, va provoca dureri de cap.
A.: Adevărat.
S.: Şi dacă tot nu se va opri din cîntat, în cele din urmă vei dori să-i îndeşi şosetele pe gît.
A.: Da. Foarte adevărat.
S.: Cînd se va executa sentinţa?
A.: Cît e ceasul acum?
S.: Azi?!?
Sim.: Au nevoie de celulă...
S.: Atunci, aşa să fie! Să-mi ia viaţa. Să rămînă în istorie că am preferat să mor, nu să abandonez principiile adevărului şi gîndirii libere. Nu plînge, Agathon.
A.: Nu plîng. E o alergie.
S.: Pentru cel care cugetă, moartea nu e un sfîrşit, ci un început.
Sim.: Cum aşa?
S. Stai puţin, dă-mi o clipă.
Sim.: Nu te grăbi.
S.: E adevărat, Simmias, că omul există înainte de a se naşte?
Sim.: Foarte adevărat.
S.: Şi nici după moarte nu mai există.
Sim.: Da, sunt de acord.
S.: Hmmm.
Sim.: Şi?
S.: Aşteaptă un minut. Sunt puţin confuz. Ştii că aici nu-mi dau altceva decît miel, şi niciodată nu e bine făcut.
Sim.: Pentru majoritatea oamenilor, moartea e sfîrşitul cel de pe urmă. Şi astfel se tem de ea.
S.: Moartea e o stare de non-fiinţare. Ceea ce nu este nu există. Singurul care există e adevărul. Adevărul şi frumuseţea. Sunt interşanjabile şi fiecare e un aspect în sine. Ăăă... ce anume ziceai că-mi pregătesc?
A.: Cucută.
S. (confuz): Cucută?
A.: Îţi aminteşti acel lichid care ţi-a distrus masa de marmură?
S.: Serios?
Sim.: Doar o cupă. Deşi au rezerve, în caz că verşi vreo picătură.
S.: Mă întreb dacă doare.
A.: Te-au rugat să încerci să nu faci vreo scenă. E deranjant pentru ceilalţi prizonieri.
S.: Hmmm...
A.: Le-am spus tuturor că vei alege să mori cu mîndrie, nu să renunţi la principiile tale.
S.: Sigur, sigur... ăăă... s-a pomenit cumva noţiunea de „exil”?
Sim.: Au încetat să exileze anul trecut. Prea multe proceduri birocratice.
S.: Sigur... da... (încurcat şi speriat, dar încearcă să-şi menţină stăpînirea de sine): Păi... ăăă... ce mai e nou?
A.: A, m-am întîlnit cu Isosceles. Are o idee minunată pentru un nou triunghi.
S.: Da... sigur... (renunţînd brusc la curajul simulat): Uite ce-i, o să fiu sincer – nu vreau să mor! Sunt prea tînăr!
A.: Dar asta e şansa ta să mori pentru adevăr!
S.: Nu mă înţelege greşit, sunt întru totul de partea adevărului. Pe de altă parte, am o întîlnire la prînz săptămîna viitoare în Sparta şi n-aş vrea s-o ratez. E rîndul meu să fac cinste. Ştii cum sunt spartanii, se iau la harţă foarte uşor.
Sim.: Cel mai înţelept dintre filozofii noştri este un laş?
S.: Nu sunt laş şi nu sunt erou. Sunt... undeva la mijloc.
Sim.: Un parazit care se tîrăşte de-a-ndoaselea.
S.: Cam asta ar fi descrierea.
A.: Dar tu ai fost cel care a demonstrat că moartea nu există.
S.: Uite ce-i, am demonstrat multe lucruri. Din asta îmi plătesc chiria. Teorii şi mici observaţii. Ocazional, maxime. E mai bine decît să culegi măsline, dar să nu ne îndepărtăm de subiect.
A.: Dar ai demonstrat de atîtea ori că sufletul e nemuritor.
S.: Şi aşa şi este! Pe hîrtie. Vezi, asta-i treaba cu filozofia – nu mai e funcţională după ce ieşi din casă.
Sim.: Şi „formele” eterne? Ai spus că fiecare lucru a existat dintotdeauna şi va exista pentru totdeauna.
S.: Vorbeam în mare parte despre obiectele grele. Statui, ceva de genul ăsta. Cu oamenii e radical diferit.
A.: Şi toate acele discuţii despre moartea care e la fel ca somnul?
S.: Da, singura diferenţă e că atunci cînd eşti mort şi cineva strigă „Trezirea, e dimineaţă”, e foarte greu să-ţi găseşti papucii de casă.
(soseşte călăul cu o cupă de cucută)
Călăul: Aşa, deci. Cine primeşte cucuta?
A (făcînd somn spre Socrate): El.
S.: Uau, ce mare e cupa aia. Aşa trebuie să fumege?
C.: Da. Şi-o s-o bei pe toată, pentru că de multe ori otrava e la fund.
S.: Nu, n-o să beau! Nu vreau să mor! Ajutor! Nu! Vă rog!
(apare un Mesager)
Mesagerul: Opriţi totul! Senatul a votat din nou! Au renunţat la acuzaţii. V-a fost măsurată valoarea din nou şi s-a decis că trebuie, în schimb, să primiţi onoruri.
S.: În sfîrşit! Şi-au venit în fire! Sunt un om liber! Liber! Şi mai primesc şi onoruri! Repede, Agathon şi Simmias, luaţi-mi bagajele! Trebuie să plec. Praxitele o să vrea să-nceapă cît mai repede să-mi lucreze bustul. Dar, înainte să plec, vă ofer o parabolă.
Sim.: Asta da, răsturnare de situaţie. Mă întreb dacă ştiu ce fac...
S.:Un grup de oameni locuiau într-o peşteră întunecată. Nu ştiau că afară soarele străluceşte. Singura lumină pe care o cunosc este cea dată de flăcările pîlpîind ale unor lumînări pe care le folosesc ca să se poată deplasa.
A.: De unde au lumînările?
S. (agasat): Să spunem doar că le au.
A.: Locuiesc într-o peşteră şi au lumînări? Nu prea pare realist.
S.: N-ai vrea s-o laşi aşa?
A.: Bine, bine, treci la subiect.
S.: Într-o bună zi, unul dintre ei iese din peşteră şi vede lumea de-afară.
Sim.: În toată claritatea ei.
A.: Cînd încearcă să le spună celorlalţi, nimeni nu-l crede.
S.: Ei bine, nu. Nu le spune celorlalţi.
Sim.: Nu?
S.: Nu. Îşi deschide o piaţă de carne, se însoară cu o dansatoare şi moare de hemoragie cerebrală la patruzeci şi doi de ani!
(Ceilalţi îl imobilizează pe Socrate şi-i toarnă cucuta pe gît)
- sfîrşit -