revista TOMIS

http://www.revista-tomis.ro/LiterART/sorin-lucian-ionescu.html

Arhiva!

Citiți Arhiva anului 2008, e mai importantă!

6 din 66

Dumnezeu nu mai face parte

din comisia de extragere

a numerelor la Loto,

nu-l mai amestecați în chestia asta.

La-nceput fusese ce-i drept desemnat

absolut aleatoriu, ca Atotputernic

și din cauza asta niciodată nu ieșeau

numerele șase și șaizeci și șase

avea El așa, o superstiție,

o antipatie de-a lui,

și tragerile începuseră să fie plicticoase,

monotone, tot ieșea 1, Unicul,

aproape toți cei ne-dați dracului ghiceau

toate numerele.

Cineva a propus mai tîrziu ca

Tatăl să fie doar observator,

apoi doar un simplu consultant,

pe urmă a fost invitat să stea în public

fără să joace, ar fi fost culmea!,

și-uite-așa interesul pentru joc a crescut

ba, mai mult, spre norocul tuturor

a-nceput să-și bage coada și Necuratul,

care-a promis combinații noi, inedite,

variante combinate nemaivăzute.

Cîștiga mai nou cine nu te-așteptai,

cine n-ai fi crezut, cine nu merita,

ieșeau în sfîrșit toate numerele,

ba chiar mai multe decît alea știute.

Cineva susținea mai departe că,

totuși, fără El nu se poate,

dar cum treaba mergea bine,

din ce în ce mai bine,

au ajuns ca, în cele din urmă

nici măcar să nu-i mai pronunțe numele.

Sec

Îți dai seama,
iubita mea,
pe ce planetă trăim,
dacă-am ajuns să mîncăm
struguri fără sîmburi,
într-o bună zi
îți voi livra sperma mea
în cașete etanșe,
ca pe-un medicament scump,
care nu se găsește
decît la «vaporeni»
și-l aduc de-afară
să facă bișniță cu el
și tu doar așa te vei fecunda,
foarte septic, fără sîmburi,
ca sa nu simți gustul
amar, de sămînță spartă
fiindcă știi bine:
taninul dăunează grav
reproducerii.

(Pînă și) un fan străin se pricepe la fotbal American!

(Pînă și) un fan străin se pricepe la Fotbal American!

de Berry Tramel (”The Daily Oklahoman”)

Sorin-Lucian Ionescu este un tip inteligent, chiar dacă este jurnalist. Aflat în oraș de trei săptămîni, redactorul-șef adjunct de la ”Telegraf” Constanța – un cotidian de pe coasta Mării Negre – studiază jurnalismul american în mai multe locuri din Statele Unite.

Știu la ce vă gîndiți: s-ar cuveni mai degrabă ca o gramadă din ai noștri sa fie duși la București și nu invers…

Dar iată că a venit la noi Sorin, privindu-ne cum muncim și bucurîndu-se cît poate de mult de cultura Oklahomei. The Cowboy Hall of Fame. The Oklahoma City Symphony. Cluburile de striptease.

Sorin este un tip foarte interesant. Cînd s-a întors în redacție de pe teren și și-a găsit lucrurile mutate pe un alt birou de cineva, ne-am cerut scuze. Dar el a spus ”OK”, ridicînd din umeri. “Rușii ne-au mutat nouă granițele. Sunt obișnuit cu asta.” Rar este omul care să te pună la punct și să te facă să zîmbești, în același timp.

Sorin a vrut să vadă niște fotbal (american), așa că a fost invitat la meciul Texas A&M - Oklahoma State University. Nu era mare lucru, dar era tot ce aveam mai bun.

Sorin spune ca a fost jucător de rugby în România, susținînd că orașul Constanța este un fel de leagăn al rugbyului. Nu am vazut la el nicio vînătaie sau umflătură, așa că puteți crede ce vreți.

Dar să știți ca Sorin a devenit destul de repede un expert de primă mînă în fotbalul american. A văzut doar un meci de fotbal american: Super Bowl XXXI a fost transmis la orele de noapte ale României.

“Era un foarte bun jucător la pase” își aduce aminte Sorin, “era un tip alb”. Da, ar trebui să fie Brett Favre. “Dădea pase lungi și profunde. Ceea ce nu vad pe la voi.” Nu, Tony Lindsay, jucătorul nostru, nu procedează ca Favre și Sorin și-a dat seama imediat de acest lucru.

“Am văzut numai două pase bune. Mie mi se pare că nu vor să paseze. Ei vor să treacă pe la mijloc. Nu deschid jocul pe margini. Vorbesc de cei de la Cowboys. Ei încearcă numai faze profunde pe mijloc. Pasele scurte lipsesc. Nu se străduiesc prea tare.”

Oh, Bob Simmons, antrenorule... Chiar și un tip abia coborît de pe vapor, venind din România și-a dat seama că ar fi trebuit să deschizi jocul.

Sorin are mai multe aminitiri despre debutul său televizat în fotbalul american. “Cred că nu e așa de greu să lovești. Aici n-am vazut o fază cu adevărat dură. Poate că n-am fost atent, dar n-am văzut așa ceva.”

Vorbește ca un adevărat jucător de rugby.

Oklahoma State University “și-a schimbat stilul după primul sfert de oră de joc. Nu era chiar așa de agresiv. Era ca și cum ai stinge luminile. În schimb, A&M a jucat din ce în ce mai bine.”

OK, așadar cei de la Cowboys nu l-au impresionat prea mult pe Sorin. Dar meciul a fost interesant. “Atmosfera a fost extraordinară” a spus el.

Și-a adus aminte apoi cum raposatul dictator Nicolae Ceaușescu dădea spectacole-gigant pentru sărbătorile comuniste. Un regizor celebru cu numele de Hero Lupescu a fost angajat. Hero a produs operă pentru Pavarotti și festivitatea de deschidere a Cupei Mondiale de fotbal din Spania (‘82). Dar Hero a fost nimic față de spectacolul de la pauză din Stillwater. “Fanfara Texas Aggie Band întrece tot ce am vazut pînă acum” a spus Sorin.

Mai tîrziu, pe drumul de întoarcere pe autostrada I 35, înghesuit într-o mașină cu patru jurnaliști sportivi cu care a mîncat pizza sleită, Sorin ne-a relevat impresiile sale finale despre meci. “A fost foarte incitant”, a spus el. ”Singurul lucru care mă deranjează este pauza publicitară. Pauzele publicitare nu ar trebui să facă parte din meci. Adică, să intre unul pe teren și să întrerupă meciul, e foarte nasol.”

Tu numești asta ”nasol”, prietene din România. Noi îi spunem capitalism.

(articol publicat în ediția de miercuri, 11 noiembrie 1998, pag. 29 din ”the Daily Oklahoman”)

Fenomenul graffitze

Am o nouă problemă: dacă e de bon-ton, hic et nunc, să mă declar făţiş împotriva „fenomenului“ graffitti. S-ar putea - mă gândesc - să-mi dăuneze la carieră, ba - Doamne fereşte! - dacă nu şi mai mult. Adică: recent mi-am cumpărat şi montat o poartă nouă de garaj, albă; m-a costat o grămadă. Nu - pentru cei care întreabă -, nu stau la vilă, am o prăpădită de casă, din chirpici tencuit. Se vor întreba atunci alţii, poate pe bună dreptate, la ce-mi trebuia uşă de garaj Hormann la aşa o casă. Oricum, sunt aproape sigur că n-aş vrea s-o văd vreodată mânjită (sic!) în graffiti. Când aţi ajuns la aceste rânduri, trebuie deja să fi aflat, de ce şi cum a apărut fenomenul graffiti. Cât de frumos sau detestabil e el, dacă face bine la ten şi ce artişti geniali şi minunaţi au apărut pe planetă numai şi numai în felul acesta. Cât de persecutaţi erau ei de sistem şi cum s-au defulat ei pe pereţi, vagoane de tren şi (vai) porţi de garaj, într-o explozie de rafinament şi culoare. Cum vor ei să transmită prin cuvinte, litere şi simboluri simple, amocul lor ancestral şi transcedental... Ajuns aici, constat că mai am o problemă. Una de semantică: nu înţeleg nici să mă pici cu ceară ce scriu ei acolo, ce mesaj vor să transmită! N-am cultură graffitti, să „citesc“ pereţii. Ca şi cum ar scrie în chineză sau ebraică. Probabil (bănuiesc eu), comunică doar între ei, îşi marchează teritoriul precum - să iertaţi vorba proastă... - câinii. Cine pricepe, bine; cine nu, înseamnă că nu-i de-ai lor, nu merită să-nţeleagă.

Cineva îmi spunea pe bună dreptate: dom’ne, noi am făcut de rahat comunismul. Să facem la fel şi cu capitalismul, e doar o chestie de ani, maxim decenii; ce ne-ar costa şi cât ne-ar trebui să ridiculizăm - prin acţiune şi nu prin comentariu, nota bene - fenomenul graffitti?! La noi, fenomenul asta e gata „manelizat“ - mesajul e direct, frust şi permeabil. Nu vă bateţi capul, în unele locuri, să descifraţi mesaje subliminale - acolo scrie simplu, cu subiect şi predicat: „Jean plus Fana egal lov“! Spray-urile de vopsea sunt aceleaşi, din alea „bune“, aduse „de-afară“. Se găsesc la orice magazin de bricolaj. Mesajul e însă unul mioritic, atunci când nu e abscons şi cosmopolit de-a dreptul, într-o engleză aproximativă.
Sunt ţări „civilizate“, în care vânătoarea de artişti graffiti a îmbrăcat forma apetisantă a unor recompense substanţiale, oferite de municipalităţi, respectiv de companiile de căi ferate, în cazul vagoanelor. Prinse asupra faptului, micile genii anonime sunt obligate să „bidinească“ la loc pereţii pe care şi-au manifestat plenar talentu'. La noi, ar fi suficient să fie forţate să înveţe corect limba română.